Ipocrizie

Cam cat de ipocrit sa fii...

Am un prost obicei. Acela de a analiza oamenii atunci cand ei se asteapta cel mai putin. E fascinant cate "chestii" poti vedea. Procedeul e simplu. Te urci in autobuz si incepi a urmarii gesturile oamenilor fara a fi insistent cu privirea.

Asa s-a intamplat si cu cateva zile in urma... Privirea mi-a ramas pe o "duduie" care era vadit stanjenita de mersul cu autobuzul... Hainele si telefonul "de firma" erau parca o completare a atitudinii. Isi "manipula" cu accente nevrotice telefonul cu "sanie". Totul a fost OK pana in momentul in care la o alta statie au urcat 3... cum sa le spun... "indieni". Doua ele si un el. Intamplarea a facut ca au mers si s-au asezat pe scaunele de langa duduia cu pricina. Imaginati-va acum toata repugna din lume stransa pe chipul unei sclifosite. Era scarbita la modul propriu. Si-ar fi dorit sa fie in orice alt loc din lumea asta decat acolo... Intr-un fel o intelegeam si o compatimeam. Nici eu nu am o simpatie deosebita pentru conationalitatea respectiva...
Am continuat sa o compatimesc pana in momentul in care i-a sunat telefonul....
""Alleieaiiilaiaealliaaaaa" ... CUM? ADICA...? Exact... Adica... Nu as putea identifica "hartistul " sau melodia... dar era cu... fara numar...
In acel moment..toata sila ei, inmultita cu 1000000000000000000 am simtit-o eu fata de ea. Adica... "don'soara", cam ce scuipi pe de o parte lingi pe cealalta...

Cam cat de ipocrit sa fii...