"Siguranta si incredere" 1

PART 1

Mi-a fost furat portofelul. Foarte nasol. Foarte nasol nu neaparat pentru bani, dar pentru toate actele din el: buletin, permis de conducere, carduri bancare...

Fapta fiind consumata, am pus mana pe telefon si am sunat si eu (ca fiecare dintre noi) un cunoscut din politie. Foarte binevoitor, d-nul politist mi-a dat numarul de telefon al unui coleg de la furturi. Am sunat si am stabilit data si ora intalniri.

Ca un om constiincios, mi-am cautat pe internet toate actele necesare si le-am completat pentru ca in momentul in care ajung acolo sa fiu pregatit.

M-am intalinit cu d-nul politist. I-am explicat ce s-a intamplat. A strambat din nas. I-am aratat actele deja completate. A strambat din nas. Mi-a luat cererea pentru eliberarea actului de identitate si a mototolit-o. Am strambat din nas. Mi-a spus ca nu e bine asa. Am strambat din nas.
- Pai si de ce nu e bine?
- Pai nu trebuia sa scrii furat la motivul cereri.
- Pai dar asta s-a intamplat!
- Te cred, dar nu putem sa scriem furat.
- Pai?
- Pai daca scriem furat tre' sa facem un dosar.
- Pai si nu il facem?
- Pai nu putem.
- De ce?
- Pai dureaza mult.
- Asa este ... merg cu trenul pana se rezolva.
- Pai da' mai bine nu scrii tu acolo pierdut si o rezolvam mai repede? Nici nu mai dai bani pe bilete de tren.
- Pai si e bine asa?
- E cel mai bine.
- Daca ziceti d-voastra...
- Sun eu acum la buletine si le spun ca vine un baiat trimis de mine. Te duci acolo si te rezolva imediat.

... TO BE CONTINUED ...